Silviu Ghimposanu Senpai

Am început practica aikido-ului dintr-un impuls amuzant: îmi doream să practic o artă marțială cu sabia. La prima căutare pe Google, mi-a apărut Aikido. Am mers pur și simplu la primul dojo din listă.
Aveam să aflu mai târziu că, în Aikido Aikikai, studiul armelor vine destul de târziu. Până atunci însă, „microbul” Aikido-ului deja mă prinsese.
În timp, Aikido a devenit mai mult decât o practică fizică. A devenit un stil de viață. Face parte din mine și nu îmi pot imagina viitorul fără antrenamentele mele bi-weekly. Acolo mă încarc după zile obositoare, acolo îmi regăsesc centrul. Colectivul dojo-ului a devenit, firesc, a doua mea familie.
Cred că Aikido este un manual viu pentru a învăța să îți controlezi fiecare parte a corpului, dar și reacțiile, emoțiile și atenția. Este mult mai mult decât tehnică sau efort fizic. Aikido te învață prezența, relația cu celălalt, acceptarea energiei care vine spre tine și transformarea ei fără conflict. Este o practică a armoniei, a responsabilității și a continuității – pe tatami și dincolo de el.
În viața de zi cu zi lucrez în domeniul informației digitale. Poate tocmai de aceea, Aikido este pentru mine un spațiu de echilibru între minte și corp. Sunt pasionat de muzica clasică, de viniluri și de mari dirijori, iar de cele mai multe ori, miercurea – între antrenamentele de marți și joi – mă poți găsi la Sala Radio, făcând un altfel de antrenament: al ascultării și al liniștii.