Stanley Pranin: Sensei, am inteles ca obisnuiati sa practicati Aikido la Kobukan dojo inainte de razboi. Ne puteti spune cate ceva despre atmosfera din vechiul dojo, si despre tipul de antrenament care avea loc acolo?

Yoshio Sugino: Eu practicam inca judo, dar imi pierdusem deja interesul pentru acele tehnici. In 1932 am vizitat dojo-ul abia construit al lui Ueshiba sensei, in Wakamatsu-cho, printr-o recomandare de la Konishi Sensei, si am avut ocazia sa vad tehnica lui O-Sensei. Asa l-am cunoscut pe Morihei Ueshiba Sensei. Mi s-a parut ca tehnica lui este extraordinara, si am devenit un sustinator fervent. Era un om cu capacitati iesite din comun – capabil de a realiza lucruri supraumane. Era pur si simplu extraordinar. Cei care practica azi aikido spun ca Ueshiba sensei era uimitor, dar in acelasi timp se intreaba daca aceste lucruri erau cu adevarat posibile. Ei spun asta doar pentru ca nu l-au vazut niciodata in direct pe O-Sensei. Cei care au acum treizeci sau patruzeci de ani, vorbesc despre maretia unor maestri precum Musashi Miyamoto sau Mataemon Araki, dar nu pot sti cu siguranta ce e mit si ce adevar, de vreme ce nu i-au vazut niciodata pe viu. In aceasta ordine de idei, eu ma pot considera norocos pentru ca l-am vazut pe Ueshiba sensei pe viu, in direct.

Stanley Pranin: Ce element din Budo-ul lui Ueshiba sensei credeti ca atragea atat de multi practicanti din alte arte martiale?

Yoshio Sugino: Faptul ca arta sa martiala ca forma de Budo era ceva viu. Morihei Ueshiba sensei spunea adesea, “totul vine din sabie. Sabia este sursa.” Cand cineva te ataca cu arma sa, si tu ai in mana un kodachi, nu te poti baza doar pe asta. Ar fi imposibil sa lupti cu un kodachi impotriva unei naginata, bunaoara. De vreme ce aceste arme nu sunt suficiente, e nevoie de arte corporale precum aikido sau jujitsu, unde inveti sa eviti atacul armei atunci cand tu esti neinarmat. In acel moment, nu ai senzatia ca faci tehnici de sabie sau de jujitsu, este pur si simplu o eschiva. Aceste lucruri merg impreuna. In opinia mea, sabia si bastonul sunt deasemenea una. Am simtit ca ce spunea O-sensei era adevarat. Asa incat, as zice ca nu imi place ce vad astazi la cei care practica. Mi se pare ca se antreneaza prea incet sau prea usor. As vrea sa ii vad punand mai mult ki in ceea ce fac. 

Stanley Pranin: Puteti descrie metoda de predare a lui O-Sensei?

Yoshio Sugino: Ueshiba sensei, spre deosebire de instructorii actuali de la Aikikai Hombu Dojo, preda tehnica aratand-o o singura data foarte rapid. Nu dadea explicatii detaliate. Chiar daca ii ceream sa mai arate o data tehnica, el spunea: “Nu! Urmatoarea tehnica!” Desi ne arata trei sau patru tehnici, noi voiam sa vedem aceeasi tehnica de mai multe ori. Sfarseam prin a incerca sa ii “furam” tehnica. D-l Mochizuki avea un simt aparte pentru Budo. Putea intelege tehnica lui Ueshiba sensei doar privindu-l. Sensei nu l-a luat niciodata de mana pentru a-i arata vreo tehnica. Dar il putea imita pe sensei. Cu alte cuvinte, in acest stadiu invatarea inseamna imitare. Observi tehnica maestrului tau cu spiritul si mintea. La asta ma refer prin “furat”. Oamenii in ziua de azi invata foarte incet, chiar si atunci cand instructorii le explica. Asta pentru ca atitudinea lor este prea lejera, prea degajata fata de aceste lucruri. Pe vremuri, practicantii erau foarte seriosi la antrenament. 

Stanley Pranin: Din ce au afirmat alti elevi vechi ai lui O-Sensei, se pare ca acesta avea o capacitate iesita din comun de a invata anumite lucruri din alte arte martiale prin simpla observatie.

Yoshio Sugino:Da, Ueshiba sensei era capabil de acest lucru. O persoana de exceptie ca el poate atinge maestria in orice scoala sau sistem extrem de repede. Tehnicile corporale, fara arme, formeaza baza pentru orice altceva. De acolo poti face orice – naginata, bojutsu, ryoto, kodachi. Daca atingi nivelul atins de O-sensei in Aikido, poti invata orice extrem de repede, chiar si privind doar. 

Stanley Pranin: Ce parere aveau practicantii altor arte martiale despre felul in care O-Sensei manuia armele, precum ken, jo sau yari?

Yoshio Sugino: Miscarile lui sensei de baston nu erau atat de spectaculoase precum in stilul Shindo Muso-ryu. Dar el lovea intotdeauna punctele vitale ale adversarului. Jo-ul sau era viu. Atunci cand adversarul venea sa il loveasca, nu facea gesturi grandioase, misca jo-ul foarte putin. Dar varful jo-ului sau era viu. Aceasta era diferenta. Modul in care folosea el bastonul era “natural”, “pur”.

Stanley Pranin: Ati invatat vreodata tehnici de la Takeda sensei?

Yoshio Sugino: Nu. Nu m-a interesat niciodata acest lucru. Nu mi-a placut niciodata sa il vad demonstrand tehnici. Era eficient, fara discutie, dar exagera in mod inutil cu durerea pe care o aplica partenerului, spunand lucruri precum “ce faci prostule?” sau “ridica-te, lasule!” Cred ca avea o problema de personalitate. 

Interviul in original si complet poate fi gasit pe site-ul web Aiki Journal

https://aikidojournal.com/2018/10/08/the-last-swordsman-the-yoshio-sugino-story-part-1/

https://aikidojournal.com/2018/10/15/the-last-swordsman-the-yoshio-sugino-story-part-2/

https://aikidojournal.com/2018/10/31/the-last-swordsman-the-yoshio-sugino-story-part-3/

Adaptarea in limba romana poate fi gasita pe site-ul:

https://spiritul-aikido.blogspot.com/2016/01/interviu-cu-yoshio-sugino-sensei-10-dan.html