Stanley Pranin: Ce impresie v-a facut Ueshiba sensei cand l-ati vazut prima oara?

Gozo Shioda Sensei: Sincer, mi s-a parut ca totul este fals, pre-aranjat. Cand a terminat demonstratia, mi-a spus: “Shioda, ataca-ma!” Eu l-am intrebat, “Ce ati vrea sa fac? Cum sa va atac?” La care el a spus, “Fa ce vrei. Ataca-ma cum vrei.” Aveam gradatia de 3 dan in Judo pe atunci, iar O-Sensei era ceva mai scund decat mine. Era lat in spate, dar scund. Asa ca m-am dus spre el si am incercat sa il lovesc cu piciorul cat am putut de tare. Exact in clipa in care ma asteptam sa il lovesc, m-am trezit proiectat, si m-am lovit cu capul de pamant: “zdrang!” Pe masura ce privirea mi se incetosa, am mai apucat sa spun, “Ma dau batut, m-ati invins.” A doua zi m-am inscris si am inceput antrenamentele. 

Gozo Shioda Sensei: Asa era pe atunci. In acele zile, Ueshiba sensei era intr-adevar foarte strict. Aveai nevoie de o recomandare de la doua persoane care garantau pentru tine, ca sa poti deveni membru la dojo. In cazul meu, tatal meu si directorul au fost girantii. Acest lucru se petrecea acum aproape cincizeci de ani!

Gozo Shioda Sensei: Sensei il lua de multe ori pe d-l Futaki ca partener si i-a dat o sabie. Batranul taia, iar sensei facea eschiva mereu catre dreapta. D-l Futaki a observat probabil acest lucru, si la un moment dat l-a atacat tocmai pe acea parte. De aceasta data Ueshiba sensei a ramas locului fara sa se miste, si a spus “Ce faci, Futaki sensei?” Futaki a mormait ceva, cum ca a fost o greseala din partea lui. A fost un episod foarte amuzant. 

Stanley Pranin: Ne puteti spune cam in ce masura l-a influentat Sokaku Takeda pe Ueshiba Sensei din punct de vedere tehnic?

Gozo Shioda Sensei: Daito-ryu era o forma de lupta autentica, de pe vremea cand razboinicii purtau armuri si luptau pe viata si pe moarte. Este extrem de taios si sever. Dar in multe privinte e complet nefiresc, ne-natural. Cred ca puteti spune ca Ueshiba Sensei “a dat jos armura” si a modificat tehnicile. Ce am invatat noi este, fara doar si poate, Ueshiba-ryu. Daito-ryu este ceva diferit. Dar putem spune ca radacinile Aikido sunt in Daito-ryu. 

Stanley Pranin: Inainte de razboi, Ueshiba sensei era o personalitate cunoscuta in lumea artelor martiale? 

Gozo Shioda Sensei: Bineinteles. Toata lumea il respecta. 

Stanley Pranin: Am auzit ca tehnica lui de sabie a fost criticata destul de dur, pentru ca era mai neobisnuita. 

Gozo Shioda Sensei: Bineinteles, eram epuizat. Japonia abia incepea sa se refaca dupa razboi. Economia se punea incet in miscare, oamenii aveau inca greutati de depasit, nu aveam decat mancare simpla, orez si supa. E posibil. Dar experienta era diferita cand traiai si te antrenai impreuna cu el. Sensei facea intotdeauna ce era mai adecvat in situatia data. Nimic nu era cu adevarat fix, batut in cuie; facea ceea ce era indicat in acel moment. Pentru un practicant obisnuit de kendo, nimic nu putea fi mai straniu. Cred ca acesta e motivul pentru care si-a atras anumite comentarii negative. Dar, cum spuneam, sensei facea totul in functie de timp, loc si situatia data. 
Spre exemplu, faimoasa scoala de sabie Yagyu, contine o serie intreaga de forme (kata) de antrenament traditionale. In raport cu acestea, ceea ce facea O-Sensei parea amorf, lipsit de forma. Tehnica de sabie a lui sensei se modifica in functie de moment si situatie, si acesta era singurul scop al antrenamentului.

Stanley Pranin:Care este experienta cea mai memorabila din perioada acelor ani?

Gozo Shioda Sensei: Trebuie sa fi fost episodul in care actualul imparat (Hirohito) si-a dorit sa vada o demonstratie de aikido. Pe atunci, amiralul Takeshita era consilier imperial. In acelasi timp era reprezentant oficial al Kobukan dojo. Cand a auzit ca imparatul vrea sa ii vada arta, Morihei sensei a exclamat: “Nu pot aratat imparatului o minciuna!” Stiti la ce se referea? Daca O-sensei ducea tehnica pana la capat, partenerul de antrenament ar fi fost omorat. Asa incat ar fi fost o “minciuna” ca partenerul sa se ridice de jos dupa ce a fost doborat, iar O-Sensei a refuzat sa arate asa ceva. Cand amiralul Takeshita a relatat imparatului raspunsul lui Ueshiba sensei, acesta a spus: “Nu face nimic! Vreau sa vad aceasta minciuna!”
Vreme de zece zile inainte de demonstratie, O-Sensei suferea de icter. Vomita intr-una si abia daca a mancat ceva. Se simtea atat de rau incat vomita pana si apa. Yukawa si cu mine am fost alesi sa il insotim. In ziua demonstratiei, masina care trebuia sa ne duca sosise, dar Sensei nici nu era in stare sa se miste, de vreme ce nu mancase nimic atata timp. A fost nevoie de amandoi doar ca sa il imbracam cu kimono-ul. L-am intrebat daca se simte in stare sa mearga, dar el a raspuns ca va merge asa cum a promis. Asa ca l-am urcat impreuna in masina, si am plecat spre locul demonstratiei. 
La acea demonstratie, Yukawa trebuia sa ii fie uke lui O-Sensei primele douazeci de minute, dupa care urma sa intru eu pe tatami pentru inca douazeci de minute pentru a demonstra cu arme, bokken etc. Am ajuns la vestiar si l-am ajutat pe Sensei sa isi puna uniforma de antrenament. Ei bine, n-as zice ca era pe moarte, dar cand l-am vazut cum se chinuie si schiopateaza, mi-am zis ca nu are cum sa duca demonstratia la bun sfarsit. In fine, pana la urma l-am carat impreuna pe hol, de-a lungul a ceea ce se numeste hanamichi, ca iesirea ce duce spre ring la luptele de sumo, unde initial nu poti fi vazut de spectatori. In acest timp, Sensei se tinea de noi, incat ziceai ca acolo o sa isi dea duhul. Ei bine, am fost socat sa il vad pe sensei indreptandu-si spinarea si pasind hotarat de unul singur, atunci cand a zarit din departare familia imperiala. 
Exista acest lucru, numit forta spirituala. Si-a indreptat spatele cum ai face-o de obicei, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Yukawa urma sa ii fie uke vreme de douazeci de minute, dar noi stiam ca conditia fizica a lui sensei este foarte proasta, asa incat atunci cand a venit vremea demonstratiei, Yukawa nu a atacat cu toata forta. Ueshiba sensei a dat cu el de pamant atat de tare incat aproape ca i-a rupt mana. Acesta a inceput sa se vaite de durere, si a trebuit sa se retraga din demonstratie. Asta se intampla dupa  vreo 15 secunde de la inceperea demonstratiei! Asa ca pentru restul de patruzeci de minute, i-am luat eu locul. A fost absolut oribil! Eram epuizat. Patruzeci de minute nu l-am auzit decat pe O-Sensei spunand: “Vino incoace! Treci aici!” In vreme ce ma arunca de colo-colo. 
Pana la urma s-a terminat, Sensei s-a retras catre hanamichi, iar cand familia imperiala a disparut din campul vederii, s-a prabusit din nou la pamant ca un bolovan! Era complet epuizat, si mi-a luat mult timp sa il imbrac din nou in kimono. Aveam impresia ca o sa moara! Eu insumi eram atat de obosit ca abia mai puteam gandi. Dupa ce ne-am intors si totul s-a terminat, am cazut bolnav la pat cu febra, si trei zile nu m-am mai ridicat de acolo. 
Cred ca aceasta a fost cea mai remarcabila intamplare la care am fost martor. Asta a fost in 1941. Dupa acest episod am parasit Japonia. 

Gozo Shioda Sensei: Aveam senzatia ca sensei este posedat de kami. Parea capabil sa inteleaga orice. L-am intrebat mai tarziu cum a invatat naginata atat de repede, iar el a raspuns ca Ushiwakamaru a coborat de pe altar si l-a invatat totul. In acest sens, cu siguranta era neobisnuit. Avea puteri telepatice cu totul iesite din comun.
Cu alta ocazie, sensei mi-a dat un evantai de otel si mi-a zis, “Daca ma prinzi vreodata nepregatit, loveste-ma cu asta! Daca ma poti lovi, iti dau licenta de instructor pe loc.” La ceva timp dupa, cand calatoream cu trenul, sensei si-a strans picioarele sub el si s-a culcat. “Aha! Acum e momentul!” mi-am zis, si am ridicat mana, dar in acel moment ochii lui sensei s-au deschis brusc. “Am fost avertizat de kami ca Shioda vrea sa ma loveasca in cap. Nu ai face asa ceva maestrului tau, nu-i asa?” Sensei pur si simplu nu putea fi invins! 

Gozo Shioda Sensei: O-Sensei stia totul dinainte. La un moment dat, la o petrecere, sensei era in capatul celalalt al incaperii vorbind cu cateva persoane. Noi, elevii lui, stateam deoparte si discutam, zicand ceva de genul: “Pun pariu ca daca mergem acum la sensei sa il cotonogim si sarim gramada pe el din spate, nu are nici o sansa”. In acel moment, sensei s-a intors din celalat capat al camerei si s-a uitat incruntat catre noi. La asta ma refer cand zic ca intelegea tot. Iar lucruri de genul asta se intamplau tot timpul.

Stanley Pranin: Ne puteti spune ce credeti despre aikido-ul practicat la ora actuala in lume?

Gozo Shioda Sensei: Noi, cei care facem parte din vechea garda, am fost instruiti de O-Sensei intr-o perioada in care el era inca in putere, chiar si la nivel fizic, nu doar spiritual. Dar numai el era in stare sa execute tehnica fara sa recurga la forta. Chiar daca iti spune cineva sa nu recurgi la forta, tot nu o poti face. Exista un stadiu, care trebuie parcurs, in care trebuie sa pui toata forta de care esti in stare in tehnica. Aceste lucruri evolueaza ulterior, de la sine, catre ceea ce numim aiki.

Adaptarea in limba romana poate fi gasita pe site-ul:

https://spiritul-aikido.blogspot.com/2016/01/interviu-cu-gozo-shioda-10-dan-aikido.html