În frumoasa zi de 16 martie am participat alături de colegii mei din Mirai Dojo la un antrenament comun, împreună cu Itsushin Dojo și AikiRoDac, gazdele evenimentului, locul faptei fiind sala de sport a Școlii Generale nr. 157, din cartierul Militari, București.

Antrenamentele comune și seminariile sunt ocazii pentru fiecare aikidoka de a-și perfecționa tehnicile, sunt un fel de reglaj fin, în comparație cu hard-working-ul de la antrenamentele regulate. Atmosfera e, deci, un pic mai relaxată, fără a se face, însă, rabat de la etichetă. Antrenamentele comune sunt un prilej pentru a practica tehnici și cu alți aikidoka în afară de colegii de Dojo. Și asta mi-a plăcut poate cel mai mult, fiindcă am constatat că elevii lui Sensei Mihai Dulapciu exersează un aikido mai aplicat, mai centrat către posibilele atacuri din realitate. Tori lucrează un pic mai dur, ceea ce poate fi de folos, și mie mi-a plăcut. De asemenea, AikiRoDac propun, printre altele, tehnici de tipul 3 în 1, în funcție de riposta adversarului imaginar.

Sensei Nicolae Mitu, Itsushin Dojo, e tipul de dascăl care te atrage și te determină să-l asculți cu gura căscată, indiferent ce ar preda, chiar și matematică. E făcut să predea Aikido și, la cât de ocupat e, nu știu de unde găsește atâtea resurse pentru a fi mereu cu zâmbetul pe buze și cu glumele la purtător.

De la Sensei Paula Alexandrescu am rămas cu cel mai important lucru, după acest antrenament: te lupți cu omul, nu cu mâinile lui. Iar dacă, după spusele lui Sensei Dorin Marchiș, președintele FRAA, instructorul te învață tehnica fizică corectă, profesorul îți arată și ceea ce se află în spatele tehnicii, iar Sensei îți arată sensul de viață, în această sâmbătă dimineață de martie am convingerea că am „furat” câte puțin din tainele Artei Păcii de la trei Sensei.

Marian Grecu – Aikidoka Mirai Dojo